Barcelona-Manchester...finala finalelor!!!

A 54-a finala a celei mai importante competitii intercluburi europene, Liga Campionilor, opune pe 27 mai la Roma formatiile FC Barcelona si Manchester United, ultima finala ce va avea loc miercuri, pentru ca din 2010 aceasta se va juca sambata.

FC Barcelona joaca a 5-a sa finala a competitiei, ce a debutat cu sezonul 1955(1956, in timp ce Manchester United apare in a 4-a sa finala.

Campioana Angliei a castigat ultimele 3 finale disputate, in 1968, 1999 si 2008, iar campioana Spaniei a triumfat in 1992 si 2006.

Barca mai are in palmares 4 trofee in Cupa Cupelor, record neegalat, si 3 in Cupa UEFA. United a castigat o data Cupa Cupelor, dar nu a cunoscut succesul in Cupa UEFA.

Pentru al 5-lea sezon consecutiv al Ligii Campionilor, Anglia are o reprezentanta in finala din 2005, incepand cu Liverpool (castigatoarea trofeului), Arsenal (finalista in 2006), Liverpool (finalista 2007), Manchester United si Chelsea, campioana si finalista din 2008.

De cand competitia a luat titulatura de Liga Campionilor, sezonul 1992)1993, Manchester United poate deveni primul club care isi apara trofeul, de la AC Milan ce reusea acest lucru in 1989 si 1990. Singurul club care a jucat 2 finale consecutive in Liga Campionilor a fost Juventus Torino, campion in 1996 si finalist in 1997.

United nu a mai pierdut in Liga Campionilor de 25 meciuri, ultima infrangere datand din 2007, intr-o semifinala cu AC Milan.

Roma gazduieste pentru a 4-a oara finala Ligii Campionilor, dupa 1977, 1984 si 1996, primele 2 fiind castigate de un club englez, Liverpool.

Vechiul stadion Wembley din Londra detine recordul de finale gazduite (5), in 1963, 1968, 1971, 1978, 1992, iar Parisul a organizat 5 finale, dar pe arene diferite.

Alex Ferguson a devenit in sezonul trecut al 16-lea antrenor care a castigat trofeul de cel putin 2 ori, dupa primul succes in 1999.

Daca United castiga miercuri la Roma, Ferguson, il egaleaza pe Bob Paisley, care a castigat cu Liverpool 3 trofee (1977, 1978, 1981).

Ferguson, la 67 ani, poate deveni al doilea cel mai in varsta tehnician care castiga Liga Campionilor, recordul fiind detinut de belgianul Raymond Goethals, care la 71 ani castiga trofeul cu Marseille in 1993.

Daca Barcelona castiga trofeul, Pep Guardiola devine cel mai tanar tehnician din ultimii 49 de ani, care reuseste acest lucru, la 38 ani si 129 zile. Spaniolul Miguel Munoz avea 38 de ani si 121 zile cand Real Madrid castiga cupa in 1960, iar cel mai tanar a fost Jose Villalonga, 36 ani si 185 zile, care castiga cu Real Madrid prima editie a competitiei din 1956.

Guardiola poate deveni al 6-lea tehnician care castiga cupa atat ca jucator cat si ca antrenor, si doar al 3-lea cu acelasi club, dupa Miguel Munoz (Real Madrid) si Carlo Ancelotti (AC Milan).

S-a terminat prison break!!!

Cred ca majoritatea dintre voi ati urmarit sau cel putin auzit de "prison break",faimosul serial american care s-a bucurat de o audienta foarte mare...la un moment dat se credea ca acesta nu va lua sfarsit niciodata,dar uite ca s-a terminat...cam brusc dar s-a terminat.
Un final pe care il asteptam ceva mai tarziu,si un final in acelasi timp cam tragic pentru unul dintre personajele principale "Michael Scofield",care dupa indelungi batalii(evadarea din fox river,evadarea din panama,furtul scilei,lupta cu compania...etc) nu a apucat sa se bucure alaturi de ceilalti de libertatea mult dorita,el murind la final...dar fara a ne da pra multe detalii despre acest lucru,insa se pare sa vor mai aparea 2 episoade la sfersitul lunii mai in care o sa se explice mai detaliat finalul.
Prison Break este unfilm serial american produs şi difuzat pentru prima dată de televiziunea FOX pe data de 29 august 2005
Initial el a fost gandit doar pentru 2 sezoane,dar succesul de care s-a bucurat ia determinat pe americani sa mai scoata inca 2 sezoane,cel mai reusit sezon a fost cu siguranta sezonul 1,dar si celelalte sau ridicat la asteptarile dorite.
Prison Break a fost dupa parea mea unul dintre cele mai bune seriale de televiziune...poate chair cel mai bun,de fiecare data se intamla ceva de ne tinea cu sufletul la gura pana la urmatorul episod.
O sa imi fie dor de acest serial,de ideile stralucite ale lui Michael care intodeauna au dat roade,de tatuajul sau cu planul inchisorii Fox River,de bataile pe care le primea intodeauna Theodor Bagwell,de toate incurcaturile de acolo si de rasturnarile de situatie,etc.
Cu toate acestea PRISON BREAK a fost cel mai captivant serial si vi-l recomand fara a sta pe ganduri.

Campion pentru eternitate!

Au trecut 15 ani de la dispariţia tragică a lui Ayrton Senna. Pe 1 mai 1994, la Imola, pilotul brazilian de Formula 1 a suferit un accident stupid, accident care i-a fost fatal multiplului campion mondial (trei titluri).

În 1994, Senna era socotit marele favorit la titlul mondial. Se angajase la Williams Renault la finele ediţiei 1993. Debutul sezonului nu a fost însă foarte bun pentru echipa anglo-franceză. Lipsit de asistenţa electronică (suspensii active, antipatinaj), monopostul FW16 nu a reuşit să-şi pună în valoare puterea motorului. Brazilianul a reuşit, totuşi, în primele două curse să plece din pole-positions, însă a abandonat de fiecare dată. La a treia cursă, cea de la Imola, situaţia s-a repetat, Senna dominând calificările. A fost un week-end negru din toate privinţele. Vineri, tânărul pe atunci Rubens Barrichello (Jordan) a suferit un accident care a lăsat urme. În ziua următoare, în sesiunea calificărilor, Senna a fost cel mai rapid, însă succesul său a fost pus în umbră. Aflat la volanul unui monopost al echipei Simtek-Ford, pilotul austriac Roland Ratzenberger şi-a pierdut viaţa în virajul Tosa. Acesta a murit în momentul impactului, însă decesul său a fost declarat oficial în timp ce era deja scos de pe circuit. Potrivit legislaţiei din Italia, dacă moartea ar fi survenit pe pistă atunci s-ar fi declanşat o anchetă pe circuit, ceea ce ar fi cauzat amânarea cursei. Interesele erau însă prea mari...

Cursa a avut loc, aşadar. Şi chiar la start, monopostul Lotus condus de Pedro Lamy l-a percutat pe cel al lui J.J. Lehto (Benetton). Resturi din cei doi bolizi au ajuns în tribună, lovind câţiva spectatori. Timp de cinci tururi, pe circuit a rulat maşina de securitate. La ieşirea ei, Senna a turat motorul, secondat de Michael Schumacher (Benetton). Se anunţa un duel de zile mari între cei doi. În zona curbei Tamburello, una în care se rula foarte repede, brazilianul a pierdut controlul monopostului, în mod inexplicabil, izbind violent un parapet de beton. La 210 km/h! În stare gravă, Senna a fost transportat la spitalul Maggiore din Bologna, iar cursa a fost întreruptă circa 20 de minute - până la final avea să se mai producă un incident: Michele Alboreto (Minari) a pierdut o roată a monopostului, iar aceasta a lovit mai mulţi mecanici.

La două ore după coliziune, Senna se afla în stare critică: multiple fracturi, lovituri la cap. Pilotul era în comă! A fost transportat la spitalul Bellaria, specializat în neurochirurgie. S-a încercat o operaţie pe creier, în încercarea de a fi salvat. Nu s-a reuşit, iar în jurul orei 18:30 a fost anunţat decesul. Din acel moment, s-au făcut tot felul de speculaţii în legătură cu ceea ce a favorizat producerea accidentului. Cauza oficială: ruperea coloanei de direcţie a monopostului. Iar din cauza şocului, partea superioară a suspensiei s-a rupt şi a lovit, precum o ghilotină, viziera căştii pilotului... La autopsie s-a constatat că această parte a maşinii ar fi lovit faţa lui Senna, sub arcada dreaptă, provocând leziuni ale creierului şi o puternică hemoragie.

Ipoteze diferite privind cauzele accidentului

S-a spus atunci că brazilianul ar fi cerut ca direcţia să fie realizată într-un mod special pentru a-i ameliora confortul. Efectuată rapid, schimbarea ar fi făcut ca sudura să nu fie tocmai exactă. Din acest motiv, în faţa justiţiei italiene au fost aduşi principalii conducători ai echipei Williams – Frank Williams, Patrick Head, proprietarul şi coproprietarul team-ului, precum şi Adrian Newey, cel care s-a ocupat de realizarea monopostului. După un proces care a durat circa zece ani, oficialii au fost găsiţi nevinovaţi.

Aceasta nu a fost singura ipoteză privind cauzele accidentului. Unii au vorbit despre faptul că Senna ar fi avut probleme de sănătate. S-a spus că el ar fi obişnuit să-şi ţină respiraţia pe porţiuni ale circuitului (apnee)... Altă ipoteză susţine că presiunea din cauciucurile monopostului său ar fi coborât, antrenând o diminuare a gardei la sol a maşinii. Ceea ce, în condiţiile în care existau unele denivelări pe pistă, ar fi afectat aderenţa bolidului, care din acest motiv ar fi devenit necontrolabil.

Coleg de echipă cu Senna, la acea vreme, britanicul Damon Hill a vorbit despre o posibilă eroare de pilotaj a acestuia. În timpul încercărilor libere, brazilianul l-ar fi sfătuit pe acesta să nu treacă prin interiorul curbei Tamburello, pentru a evita astfel denivelările de acolo. Mai ales că monopostul Williams se comporta destul de rău în astfel de zone. Ciudat este că în timpul cursei Senna a ales să treacă exact prin interiorul acestui viraj! Iar respectiva manevră a fost pusă pe seama stilului său de pilotaj socotit deseori ca fiind „nebunesc”. Brazilianul avea motive să rişte. Michael Schumacher avea un avans de 20 de puncte în faţa sa în clasamentul general al piloţilor.

Greu de spus, aşadar, cu certitudine, ce a cauzat acel accident ce i-a fost fatal lui Senna (e posibil să existe mai mulţi factori din cei enunţaţi mai sus). Sigur este că atunci, pe 1 mai 1994, Formula 1, sportul mondial, a pierdut un mare campion. Victorios în 41 de curse, de 65 de ori aflat în pole-position, cel supranumit „Magic” a marcat istoria Marelui Circ. Numai dacă ne aducem aminte de duelul său cu Alain Prost şi este suficient pentru a regreta dispariţia sa prematură.