marți, 16 septembrie 2008

UEFA CHAMPIONS LEAGUE!!!


Dupa cum bine stiti in aceasta seara se deschide un nou sezon de Uefa Champions League,se pare ca balul va fi deschis de CFR Cluj care joaca in deplasare la Roma,cu A.S. Roma,urmand ca maine seara Steaua Bucuresti ,cea mai titrata echipa a fotbalului romanesc,sa intalneasca pe teren propriu pe campioana Germaniei,Bayern Munchen.
Deoarece sunt stelist o sa vorbesc mai mult de Steaua,pentru care in ultimii 3 ani grupele champions league au devenit o obisnuinta.Nici anul acesta nu am avut parte de o grupa usoara,urmand sa ne batem cu Fiorentina lui Mutu,cu Lyon,campioana Frantei sau cu marele Bayern.
Probabil ca multi dintre voi nu va ganditi ca Steaua ar avea vreo sansa,insa Steaua mereu ne-a dovedit ca este o echipa imprevizibila in cupele europene si eu unul cred ca si anul acesta va face o figura frumoasa.
In acest sezon Steaua este neinvinsa acasa si speram ca si dupa meciul cu Bayern sa ramana tot la fel,aceasta dar si lotul valoros pe care antrenorul Marius Lacatus il are la dispozitie ne da sperante sa visam.
Asa ca in aceasta seara lasand la o parte orgoliile toti vom fi fanii CFR-ului iar maine seara,de pe stadion sau din fata televizorului toti vom incuraja Steaua.


FORZA STEAUA

miercuri, 10 septembrie 2008

Large Hadron Collider a fost pornit!


Azi, la ora 10:00, a fost apasat butonul galben care-a pornit Large Hadron Collider, cel mai mare experiment stiintific din istoria omenirii. Nu s-a produs un nou Big Bang si nici macar o gaura neagra, asa cum s-a vehiculat in presa.
Astazi a fost doar inceputul experimentului. Nu s-a produs nicio coliziune intre protoni. Acum au fost pornite fasciculele de protoni, in cadrul unui moment festiv, pe care l-am urmarit in direct la TV. Am fost curios sa vad daca se va mai discuta despre gauri negre sau Big Bang... Nici vorba de-asa ceva. Poate doar cateva fraze.

Cel mai mult s-a discutat despre eventualele descoperiri, care vor revolutiona nu numai fizica, ci si modul nostru de viata.
Pe 21 octombrie va avea loc cel mai important moment al acestui experiment, si anume ciocnirea a doua fascicule de protoni care calatoresc din sensuri opuse cu viteza luminii.
De aceea, cea mai mare parte a presei a amanat sfarsitul lumii pana pe 21 octombrie.
Ieri, in mai toate editiile online ale ziarelor si pe la toate emisiunile TV s-a discutat despre aceasta amanare...
La OTV chiar a aparut pe ecran un counter cu minutele si secundele pana la sfarsitul lumii. Am citit insa si cateva articole interesante despre acest experiment si pot spune c-am ajuns la o concluzie la fel de interesanta:
LHC nu-i altceva decat un experiment stiintific, care prezinta cateva riscuri.
Cele mai importante dintre acestea sunt:
LHC nu va functiona la parametrii optimi, cel putin la inceput. Lucru putin probabil, deoarece inceputul a fost bun.
LHC nu va aduce nicio descoperire importanta. Sau poate prea putine. S-ar putea...
LHC va aduce descoperiri dincolo de imaginatia oamenilor de stiinta, carora le va fi greu sa le inteleaga... Greu de crezut, dar nu imposibil.
LHC va crea isterie in randul prostilor, alimentati de mass-media cu articole despre Apocalipsa si sfarsitul lumii. Cred ca acesta nu-i un risc, e o realitate.
LHC nu-si va justifica fondurile si va fi inchis. Nu prea cred ca se va intampla in curand.
Cam astea-s cele mai importante riscuri ale LHC, din punctul meu de vedere.
Sunt sigur ca vor aparea si gaurile negre, insa, asa cum spun cercetatorii de la CERN, acestea vor disparea la fel de repede precum vor aparea.
Cat despre modul in care experimentul LHC e ilustrat in presa, pot spune doar ca atata vreme cat vor exista prosti, astfel de stiri cu si despre sfarsitul lumii nu vor inceta sa apara.

duminică, 7 septembrie 2008

Magia copilariei!


Am gasit intr-o carte cateva randuri care mi-au placut mult pt ca stiam intelesul lor,le mai auzisem si in alta parte dar nicaieri parca nu sunau atat de adevarat…este vorba de un interviu cu Dumnezeu,in care se raspunde la o intrebare simpla si la care multi dintre noi ar vrea sa stie raspunsul : « ce te surprinde cel mai mult la omenire,Doamne ? » « Ca ei traiesc ca si cand nu vor muri niciodata si mor ca si cand n-ar fi trait vreodata ; Ca se plictisesc cu copilaria,se grabesc sa creasca mari si apoi iarasi tanjesc sa fie copii ; Ca isi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi isi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea »
Nu vreau sa ma opresc de data aceasta decat asupra copilariei…Apropo !Ce inseamna copilaria ? sau a fi copil ? pt mine si pt cei mai multi dintre noi este perioada aceea magica despre care chiar daca nu ne amintim prea multe,poate doar din povestirile fratilor mai mari sau a parintilor, o pastram in suflet si ne gandim mereu cu placere la copilarie.
De curand am realizat ca e destul de simplu sa fi copil…nu trebuie sa sti sa faci nimic pt ca oricum « oamenii mari »(asa cum ii numeam pe adulti cand eram mic) sunt fascinati de copii. Din dorintza de a fi din nou copil sau pur si simplu pt ca isi amintesc de curatenia aceea sufleteasca ce se numeste inocentza. Imi place sa cred ca ochii unui copil ma pot face mereu sa zambesc si sa ma intreb « care-i farmecul tau ? De multe ori am stat sa ma gandesc oare cum s-au simtit parintii mei cand m-au avut pe mine ? si in general cum se simt doi oameni care devin parinti ? N-a reusit nimeni sa-mi spuna ce vroiam sa aud,asa ca o sa cred in continuare ca,pe langa responsabilitatea uimitoare de care trebuie sa dai dovada,un copil este o minune.In primul rand pt ca nasterea unui copil ca simplu eveniment este o minune si apoi pentru ca fara sa faca nimic,reuseste sa te faca fericit. Uimitor nu ?
Ajunge cu amintirile pt ca nu voi mai putea sa ma trezesc...si nu pot visa cu ochii deschisi chiar tot timpul. Despre copilarie ar fi mult mai multe de spus...gradinitza (pt cei care au facut-o) jocurile copilariei,prima zi de scoala , juliturile din genunchi si vremea cand esti bolnavior,teama de doctor (pt ca nu esti sigur daca omul acela in alb vrea sa te ajute,dar mama asa iti spune,si mama nu ti-ar vrea niciodata raul)
Sunt multe,prea multe...si nici nu cred ca mi le amintesc pe toate cate s-au intamplat...singurul sfat pe care il am pt « oamenii mari »este sa-si schimbe putin atitudinea fata de copii.ei merita mereu mai mult,mai bine,mai curat. Si nu vb doar de conditii ci si de felul in care li se vb...nu e bine sa-i raspunzi niciodata unui copil,la orice fel de intrebare,sa nu-i raspunzi « vei vedea cand vei fi mare » evident ca asa va fi dar copilul nu trebuie s-o stie ca sa-i putem ocroti visele cat mai mult timp si pt ca el sa poate sa ne duca visele noastre mai departe.
Asta-i tot...si nu uitati copii am fost toti si doar cativa au stiut sa pastreze aceasta amintire vie...asa ca orice om mare ai fi, cauta un copil si te va ajuta sa-ti amintesti...

marți, 2 septembrie 2008

Viata unui gandac in Regie!


Univers. Calea Lactee. De la Soare, a treia la dreapta. Pământ. Tara o găsesti uşor; se-aud manele şi e acoperită de coji de seminţe. România. Anul – 2008. Luna – asta. Ziua a şaptea (când nu mai e nimic de făcut). Este ora 12:01 şi 34 de secunde. Un cerşetor care îşi permite să se îmbete în fiecare seară doarme zâmbind pe un calorifer într-un hol şi vorbeşte în somn. În aceeaşi secundă, un tânăr se întoarce acasă şi îşi cumpără cu ultimii 50.000 o shaorma, deşi ştie că va regreta! a apoi că nu şi-a luat o bere. Altundeva, exact la aceeaşi oră, o fată care altfel nu suportă alcoolul trage o duşcă să prindă curaj să intre în baie în cămin. Tot atunci, un pescăruş de modă veche încearcă să prindă peşte în Dâmboviţa în timp ce toţi prietenii lui cotrobăie în imensele grămezi de gunoi. Suntem în Regie.
Iar eu sunt Rocky. De la cockroach. La noi, gândacii de bucătărie, Rocky e un nume comun. Am auzit că s-a făcut şi un film cu numele ăsta. De fapt, eu sunt Rocky 3. Pentru că am 256 de fraţi, iar mama nu a ştiut atâtea nume… Stau în Regie de când mă ştiu. În anii noştri – 21; în anii voştri – vreo 3 săptămâni. Am schimbat sistemul de măsurare a timpului pentru că mulţi gândaci aveau căderi nervoase pentru că li se părea că trăiesc prea puţin. Acum măcar putem să fredonăm „am doar optişpe ani” şi „ca la 20 de ani” fără să ne simţim prost. Ascultăm multă muzică prin cămine. Eu sunt fan Omul cu şobolani şi Paraziţii. Nu ştiu de ce, dar pur şi simplu mă regăsesc în muzica lor.
Acum însă ne-am mutat într-o cameră unde se ascultă numai manele. Cu toate insistenţele mele, mama nu vrea să plecăm. Zice că nouă ne face bine multă mizerie. Înainte stăteam la doi rockeri, dar mulţi dintre fraţii mei au murit de foame. Am mai rămas vreo 200 (aşa a aproximat mama, că era prea ocupată cu mutatul să se apuce să ne numere). Ne-am gândit de multe ori că trăim rău şi c-ar trebui să ne mutăm din Regie, dar aici ne simţim ca acasă… Avem prieteni în toate căminele şi, lucru învăţat de la studenţi, facem chefuri în fiecare seară. Regia e un loc unic, zic eu, deşi n-am călătorit prea mult. Aici oamenii se culcă dimineaţa la 5 şi se trezesc la prânz de patru ori pe săptămână. În rest nu dorm deloc. Studenţii mănâncă la cantină (ca şi noi, de altfel, când ieşim să mâncăm în oraş), dar câteodată mai sar peste mese. Niciodată însă peste beri. Regula de aur a studentului din Regie este „de bere se găsesc întotdeauna bani...”. Asta nu e tocmai bine pentru noi. În ciuda părerii proaste şi prejudecăţilor care există în ceea ce ne priveşte, să ştiţi că gândacii de bucătărie nu beau, nu fumează şi nu fac sex neprotejat. În locuri deschise, unde putem fi călcaţi, adică… Se întâmplă să mai ieşim şi pe coridor, pentru că mulţi studenţi gătesc afară, la uşă. Mâncarea e cam fierbinte, dar ne-am obişnuit. Chiar ne amuzăm copios când se mai miră câte unul „Oau, ce repede a scăzut mâncarea!” Însă viaţa de cămin nu e tot timpul roz pentru un gândac.
„Deratizare” e un cuvânt care ne dă fiori. Noroc că ne-am obişnuit cu toate tipurile de otravă. Doar ne-am obişnuit noi cu zacusca, ce naiba… A, şi mai nou au apărut nişte impostori care vin, chipurile, să deratizeze camerele, cu o sticlă cu apă şi detergent. V-aţi prins, suntem pe mână cu ei! Simbioză, dacă vreţi. Ei iau 50.000 pe cameră, iar noi facem pe morţii o oră – două, apoi nu ne mai deranjează nimeni câteva săptămâni. Dacă vor să dispărem pentru câteva zile, ne-am înţeles cu ei să pună lapte şi ciocolată în sticlă. Mâncăm pe săturate şi plecăm într-o excursie, după care revenim. Mergem prin oraş. Apropo, Regia e paradisul cluburilor ieftine. Cred că sunt mai puţine coşuri de gunoi în Regie decât cluburi. Ceea ce nu pare să deranjeze pe nimeni, iar pe noi cu atât mai puţin. E mai uşor s-ajungi la resturi dacă sunt aruncate pe stradă. În ultima vreme însă, în unele cămine din Regie e prea multă mizerie chiar şi pentru noi. Ca să nu mai vorbesc de igrasie… Chiar am auzit doi studenţi vorbind „bă, avem igrasie, dar măcar nu avem gândaci”. Păi normal…cum cred ei că putem sta în mirosul ăla?! Am început să ne mutăm în căminele de la stradă, cele câteva renovate. Nu de alta, dar mai vin câteodată în vizită prietenii noştri din centru şi ne e cam ruşine să-i primim în condiţiile alea.
Aseară ne-am uitat toată familia, împreună cu locatarii camerei, la "A bug's life", la calculator. Nu mi s-a părut că ăia ar fi avut cine ştie ce viaţă. Dacă vrea vreun regizor să vadă ce înseamnă cu adevărat o viaţă fericită de gândac, să vină în Regie!



...desi nu stau la camin, mi-as dori asta, dar nush daca in regie, hmmm.. ma mai gandesc Cik in Regie e super viata.. asa se zice!