Magia copilariei!

Am gasit intr-o carte cateva randuri care mi-au placut mult pt ca stiam intelesul lor,le mai auzisem si in alta parte dar nicaieri parca nu sunau atat de adevarat…este vorba de un interviu cu Dumnezeu,in care se raspunde la o intrebare simpla si la care multi dintre noi ar vrea sa stie raspunsul : « ce te surprinde cel mai mult la omenire,Doamne ? » « Ca ei traiesc ca si cand nu vor muri niciodata si mor ca si cand n-ar fi trait vreodata ; Ca se plictisesc cu copilaria,se grabesc sa creasca mari si apoi iarasi tanjesc sa fie copii ; Ca isi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi isi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea »
Nu vreau sa ma opresc de data aceasta decat asupra copilariei…Apropo !Ce inseamna copilaria ? sau a fi copil ? pt mine si pt cei mai multi dintre noi este perioada aceea magica despre care chiar daca nu ne amintim prea multe,poate doar din povestirile fratilor mai mari sau a parintilor, o pastram in suflet si ne gandim mereu cu placere la copilarie.
De curand am realizat ca e destul de simplu sa fi copil…nu trebuie sa sti sa faci nimic pt ca oricum « oamenii mari »(asa cum ii numeam pe adulti cand eram mic) sunt fascinati de copii. Din dorintza de a fi din nou copil sau pur si simplu pt ca isi amintesc de curatenia aceea sufleteasca ce se numeste inocentza. Imi place sa cred ca ochii unui copil ma pot face mereu sa zambesc si sa ma intreb « care-i farmecul tau ? De multe ori am stat sa ma gandesc oare cum s-au simtit parintii mei cand m-au avut pe mine ? si in general cum se simt doi oameni care devin parinti ? N-a reusit nimeni sa-mi spuna ce vroiam sa aud,asa ca o sa cred in continuare ca,pe langa responsabilitatea uimitoare de care trebuie sa dai dovada,un copil este o minune.In primul rand pt ca nasterea unui copil ca simplu eveniment este o minune si apoi pentru ca fara sa faca nimic,reuseste sa te faca fericit. Uimitor nu ?
Ajunge cu amintirile pt ca nu voi mai putea sa ma trezesc...si nu pot visa cu ochii deschisi chiar tot timpul. Despre copilarie ar fi mult mai multe de spus...gradinitza (pt cei care au facut-o) jocurile copilariei,prima zi de scoala , juliturile din genunchi si vremea cand esti bolnavior,teama de doctor (pt ca nu esti sigur daca omul acela in alb vrea sa te ajute,dar mama asa iti spune,si mama nu ti-ar vrea niciodata raul)
Sunt multe,prea multe...si nici nu cred ca mi le amintesc pe toate cate s-au intamplat...singurul sfat pe care il am pt « oamenii mari »este sa-si schimbe putin atitudinea fata de copii.ei merita mereu mai mult,mai bine,mai curat. Si nu vb doar de conditii ci si de felul in care li se vb...nu e bine sa-i raspunzi niciodata unui copil,la orice fel de intrebare,sa nu-i raspunzi « vei vedea cand vei fi mare » evident ca asa va fi dar copilul nu trebuie s-o stie ca sa-i putem ocroti visele cat mai mult timp si pt ca el sa poate sa ne duca visele noastre mai departe.
Asta-i tot...si nu uitati copii am fost toti si doar cativa au stiut sa pastreze aceasta amintire vie...asa ca orice om mare ai fi, cauta un copil si te va ajuta sa-ti amintesti...